Vara rasare

Calatoria reincepe. Prima destinatie: Austria.

 

Dupa ce a fost la concertul din Iasi al Alexandrinei (pozele vor aparea cat de curand), Okeanul a trecut printr-o perioada mai calma.. S-a bucurat, micutul, de liniste in mijlocul naturii.

 

Acum  a ajuns sa se plimbe din nou. De aceasta data, in Passail – Austria.

 

A cunoscut oameni noi, oameni frumosi care stiau de el si care l-au indragit si l-au ascultat cu drag alaturi de noi, in masina care avea sa ne duca la sala de judo.. Da, Okeanul ne-a insotit si la concurs, si la plimbare, si prin toate locurile pe care le-am vizitat. ^_^

 

Cred ca cel mai mult i-a placut plimbarea nocturna la malul lacului din apropierea pensiunii, in compania licuricilor:). Urmatoarea destinatie? 😀 Lituania! ❤ … Acolo, intr-un stagiu de pregatire, in Alytus!

 

“Din timp in timp, in cantec ma duc 

Cu tine in gand

fara sa mai fiu.”

http://travka.bandcamp.com/track/aici-sunt-eu

Aici sunt eu,

Mar.

Travka – Okean – Iasi – Iubireeeeeee

Lasand la o parte, orice camp de razboi ori de pace
Suntem la mijloc, Pasare, intre zi si noapte
Sa trecem o data prin tot timpul inimii noastre
Care inca bate secunde umane.

Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)

Apoi cand forma ta un chip a luat asemeni mie
Iti voi vibra in pantec cu ochiul
Nu grabesc sa risipesc ce am pentru sine

Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)

Doar sa simti ca acum e sfarsitul, as vrea
Ca dincolo de asta nu e altceva
Doar sa simti ca acum e sfarsitul, as vrea
Ca dincolo de asta nu e altceva
Doar sa simti ca acum e sfarsitul, as vrea
Ca dincolo de asta nu e altceva
Doar eu fara tine doar tu fara mine
Amandoi in eu, amandoi in tine
Doar sa simti ca acum e sfarsitul, as vrea
Ca dincolo de asta nu e altceva
Doar eu fara tine doar tu fara mine
Amandoi in eu, amandoi in tine.

Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)
Iubire (hop-hey)

http://www.facebook.com/travka.oficial

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10151194283762683.454887.292712222682&type=3

Din nou, in nou (Maia VII – Epilog?)

Si a fost 21 decembrie – alinierea celor 5 Okeane – concert Travka in Gradina Verona, Bucuresti.

Cu toata intarzierea de pe drum, Okeanul de la Iasi a ajuns primul la aliniere. Era asteptat cu multa nerabdare, emotie, bucurie.

Travkistii chiar auzisera de mine. Mi-au si lasat ceva amintiri.

Dl. Sorin Erhan a apreciat rochita cu The Cure din pozele mele. Chiar m-a emotionat! Poate avea sa fie si asta un semn!

Au urmat si primele mele clipe de celebritate. Mai bine de jumatate dintre pozele slide-ului din timpul concertului erau facute de noi.

Okeanul de la Iasi a fost purtat de dl. George in timpul concertului. Un concert cu o atmosfera unica!

La final caietele okeane au fost pastrate de trupa si fiecare album dat mai departe. La noi nu s-a mai intors Okeanul de la dl. George. Nici de la dl. Misha. Nici de la dl. Alexei. Nici de la dl. Cristi. La naiba! Si doar erau 5 de-ai nostri in primul rand in fata!

Travka mai si anuntase ca le dau inapoi la aceiasi calatori. Off! Dezamagireeeeee!

Dl. Sorin Erhan s-a intors cu spatele spre public si a aruncat Okeanul. Ca dupa nunta! Ce pacat ca mami e maritata! Okean zburator! Din nou, in nou!

Au urmat ore psihedelice. Eoniti, Okeanul.wordpress (vaga impresie ca tati s-a intalnit cu tine in 2010 la intrare in club Vox la concertul Travka din Focsani), 5 caiete okeane (cel de la Iasi era cel mai completat si poate cel cu cele mai inedite experiente), Hash, Madi, Iona (prietena lui Marcel pe Facebook), matusa Alina, Mada, Calin, dl. George… Olga fii cumintica!

”Zărind un străin, aseară ne-am aşezat. În vine, rând pe rând. Şi-au făcut loc desprinderi. O mulţime de “o”. Din mulţime, prin faţa exploratorului şi “m”-uri. Au fost şi câţiva de “a”, un singur “c”(nu chiar atât de singur) şi-un singur “g”(chiar atât de singur). Eu îţi sunt prieten, nu am cuţit la mine! Mă cheamă… Data viitoare să ne frecăm nasurile unul de altul, vrei? Semn de înclinare şi de dragoste. Nu de duioşie. Nu de ataşament.” (http://okeanul.wordpress.com/2012/12/22/90/)

Oh I miss the kiss of treachery / The shameless kiss of vanity / The soft and the black and the velvety / Up tight against the side of me / And mouth and eyes and heart all bleed / And run in thickening streams of greed / As bit by bit it starts the need / To just let go / My party piece / Oh I miss the kiss of treachery / The aching kiss before I feed / The stench of a love for a younger meat / And the sound that it makes / When it cuts in deep / The holding up on bended knees / The addiction of duplicities / As bit by bit it starts the need / To just let go / My party piece / But I never said I would stay to the end / So I leave you with babies and hoping for frequency / Screaming like this in the hope of the secrecy / Screaming me over and over and over / I leave you with photographs / Pictures of trickery / Stains on the carpet and / Stains on the scenery / Songs about happiness murmured in dreams / When we both us knew / How the ending would be… / So it’s all come back round to breaking apart again / Breaking apart like I’m made up of glass again /Making it up behind my back again / Holding my breath for the fear of sleep a\gain / Holding it up behind my head again / Cut in deep to the heart of the bone again / Round and round and round / And it’s coming apart again / Over and over and over / Now that I know that I’m breaking to pieces / I’ll pull out my heart / And I’ll feed it to anyone / Crying for sympathy / Crocodiles cry for the love of the crowd / And the three cheers from everyone / Dropping through sky / Through the glass of the roof / Through the roof of your mouth / Through the mouth of your eye / Through the eye of the needle / It’s easier for me to get closer to heaven / Than ever feel whole again / I never said I would stay to the end / I knew I would leave you with babies and everything / Screaming like this in the hole of sincerity / Screaming me over and over and over / I leave you with photographs / Pictures of trickery / Stains on the carpet and / Stains on the memory / Songs about happiness murmured in dreams / When we both of us knew / How the end always is / How the end always is… (The Cure – Disintegration)

Si totusi cam asa se incheie calatoria Okeanului de la Iasi! De acum Okeanele vor calatori fara identitatea intiala (Iasi, Cluj, Bucuresti, Brasov, Timisoara). Pe 21 n-a fost sfarsitul, ci doar un nou inceput.

”Tu semeni sfarsitul!
Tu semeni sfarsitul,
Albastrul, sfarsitul
Uitat intr-o gara, cu partea finala.”

Maine trebuie sa-l astept pe Mos Craciun. Ultima data cand m-am intersectat cu el am fost foarte foarte emotionata.

Craciun fericit!
Hai pa!

Maia Alexandra Marian (cel mai mic ascultator de Okean), Mada & Calin

p.s. Saptamana asta am spus pentru prima data MAMA. Oare fiindca mami urma sa prinda un Okean zburator (de data asta si cu pixul Travka inauntru, lipsa din Okeanul de la Iasi)?

Din nou, in nou!

23.12.2012, Iasi

Calatoare (Maia V/VI)

4.5 ore de la Iasi la Vaslui!!!!!

E cineva in orasul acesta?

Maia Alexandra Marian (cel mai mic ascultator de Okean), Mada & Calin

21.12.2012, CFR

Aici sunt eu…acolo esti tu!

Nu am gasit eu Okeanul, ci el pe mine, intr-o zi friguroasa, in care imi pierdusem speranta ca il voi intalni vreodata… Si atunci s-a intamplat magia, parca m-a auzit micutul calator, nu stiu daca sa o numesc “telepatie” sau miracol, dar mi-a luminat ziua… L-am zarit pentru prima oara printre fulgii ascutiti si reci care cadeau incapatanati pe statuia din Piata Unirii. L-am vazut, l-am simtit, l-am iubit…   L-am iubit!

Surorii mele, care este, deasemenea, o iubitoare de strengari calatori, ii marturisisem cu parere de rau ca nu voi reusi sa o bucur cu minunea de album. Abia ajunsa in micutul nostru atelier am putut sa ii pun in brate cu mainile mele inghetate de ger si asteptare mult-doritul Okean… Si ce mai bucurie! Si ce dans! Si ce cantari!

Desi l-am avut numai pentru cateva ore, ultimele ore ale Okeanului in Iasi, nu am putut rezista si l-am impartasit cu altii, oameni buni, frumosi, oameni adevarati! Care l-au iubit si ei, la randul lor… Atata energie, atatea vise, atatea trairi s-au strans la un loc in micuta cutie. De fapt, s-au comprimat, pentru ca le simteam evadand, trecand prin mine, prin minte si suflet de fiecare data cand deschideam Okeanul…

Am vrut sa il mai pastrez pentru mine putin, cateva ceasuri, nu mai mult, dar m-am conformat spiritului calatorului si l-am dat din   mana-n mana, sa mai simta si altii magia. Am rezistat si tentatiilor, nu i-am taiat aripile, nu l-am inchis in colivie, i-am redat zborul catre sublim…

Trebuie sa marturisesc, Okeanul mi-a daruit o zi de vis, o zi traita cu adevarat, m-a salvat. Si-a atins scopul si in cazul meu, asa ca i-am incredintat o particica din mine bine inchisa in cutiuta lui si l-am trimis din nou la drum, prin alte vise, alte povesti… Drum bun, draga Okeane, te simt inca si te caut! Nu ma uita!

Suntem niste norocoase!

                                                                                                              

Stef, Mar si alte suflete calatoare

Maia (IV)

Credeati ca ati scapat de mine? Nu nu nu!

14 decembrie – Travka trebuia sa cante in Chisinau si aranjasem plecarea pt. mami si tati cu mult inainte. In sfarsit scapam de ei! Ma pregatisem sa fiu singura acasa. Faina perspectiva!

Cand colo, stupefactie! Concert anulat! Sa pic jos cand am aflat! Ce sa fac?

Schimb putin planul, chem cativa “visatori cu ochi de plumb”, ii alcoolizez vartos si impreuna cu Mada si Calin ii trimit pe toti la Chisinau. Cu tot cu Okean.

La club Albion – concert aniversar 14 ani de ALTERNOSFERAAAAAA!!!!!

N-am obosit sa tot caut inaltul / Am spus ca nu-mi place / Mi-am spus ca vreau altul / Dar unde n-am fost / In goana nevoiei / Cer mult mi-am gasit / Fara de sarmele ploii / Peisaj vertical / Gradini orizontale / Incoltite in ploi / Torentiale / Am ochii de plumb / Am ochii de plumb / Ma cheama Columb / Eu m-am trezit nascut / In colivie / Cu ochi reci si tristi / De mic, am amnezie / Orasul imi canta / Imi suiera-n minte / Am degete strambe / Infipte in minte / Oare imi pare / Ca eu merg pe mare / Ca vantul din nord / Arunca valul ce sare / Priveste-ma lung / Am ochii de plumb / Eu sunt Columb!

La final vocea Alternosfera si-a lasat amprenta pe Okean. Multumim Marcel! Multumim Columb!

15 decembrie – alta zi, alte oportunitati. Dureri de cap, Saridon, multa suferinta, zama, muraturi si o noua provocare – concert Alternosfera in Tiraspol – Transnistria

Cat de sanatos poti sa fii sa vrei sa mergi la Tiraspol la un concert? Ne-am gandit bine si NU NU NU.

NU ne-am culcat la loc!

Reteta castigatoare pt. eventualii amatori de senzatii tari – multa vodka, trecere clandestina (fara vama) cu bacul de la Molovata peste Nistru, supermasina transnistreana cu Dan Spataru in boxe, impins cand te lasa bateria si atacat Tiraspolul pe seara cu Columb inainte.

Si am si supravietuit sa povestim! Pe curand!

Okeanul mi-a promis ca va reveni la noi pt. concertul din Bucuresti!

Maia Alexandra Marian (cel mai mic ascultator de Okean), Mada & Calin

p.s. Mersi din nou Stefan!

14/15/16.12.2012, Chisinau, Tiraspol, Iasi

Toulouse Lautrec via AltIasi

Am luat Okean-ul de la Dana. L-am citit din scoarta in scoarta – atat materialul printat, cat si mesajele celorlati norocosi. Ce ar mai fi de adaugat oare?…

Si, cum aveam intalnire cu baietii de la Toulouse Lautrec, am zis de ce sa nu fac o incercare, poate au si ei de transmis un mesaj colegilor de la Travka.

Zis si facut. Nu voi divulga mesajul, va fi doar o surpriza pentru urmatorii norocosi.

George & Maria (AltIasi.ro)

Alinierea dintre mine si Travka s-a intamplat demult, cand un copil strengar m-a agatat prin piata unirii fumand grav din tigara. Imi ceruse sa il ajut sa se lase de fumat si vorbea trist de faptul ca parintii ii sunt plecati prin Italia. Dupa ce a aruncat tigara mi-a zis ca se duce in Dublin, avea un unchi bodyguard acolo. Cateva zile dupa intamplarea asta am fost la concertul din Dublin 2010, unde iar am dat peste pustiulica dupa concert, era la intrare, cersea plangand.

Restul a venit de la sine, cu bune cu rele, pana ce acum, aici, cum va place sa spuneti, e firesc sa se intample ciocnirea dintre parti de oameni in oameni si alte creaturi. Pasare fiind nu stiu ce sa spun acum, decat ca savurez viata asta cu sunete cuvantate si inimi aratate (…) o savurez de multa vreme, nu am mai avut rabdare sa dau peste comoara daruita pentru moldoveni. Imi place albumul, imi plac pozele, mai ales starea pe care o transmit cele doua de pe CD, imi surade miscarea prinsa intr-un cadru fericit de verde implinit. Am vrut mult sa simt in palmele mele cutiuta si pozele, nu neaparat CD-ul.

Ma lupt acum cu un neant ce a venit peste mine motiv pentru care nu speram sa dau de calator. Si  iata ca micutul a auzit gandul meu si fericit altruist fiind mi s-a daruit, pentru o zi. Am vrut sa il duc in parcul copou, sa desenam ceva pentru ceilalti calatori. Nu a vrut. Ma tine aici sa scriu, pentru ca e mai mult scriitor, nu pictor.

Te-am cautat calatorule cand te-ai plimbat prin Iasi, m-am plimbat, la un moment dat am simtit ca vorbim, nu ne-am putut ciocni desi simtamintele au vorbit intre ele, au explicat intamplarile rele, ce sa le faci, sunt si ele :)). Daca eu nu sunt macar sa dau sens unui non sens (…) ce se impiedica in vers.

Simt multa emotie cand ascult acest album, mai plang, mai rad, mai simt cum imi salta sufletul de fericire in zbor.

 

Cam atat acum, ma pierd in zbor.

Dana Chichirita Nicoleta

 

Maia (I+II+III)

(I)

Astazi matusa Alina mi-a facut prima mare surpriza din viata mea. Si nici macar nu a fost ziua mea! Oricum mai am cam 2 luni pana sa implinesc un an. A reusit sa faca rost de Okean!!! Daca as fi putut vorbi, cred ca mi-ar fi fost tare greu sa pronunt un cuvant atat de special.

Ieri seara Mada si Calin (parintii mei) au venit de la Cluj. Au fost la concertul Travka din Euphoria. Au stat chiar in fata scenei, dar nu au reusit sa-mi aduca Okean-ul.

Daca m-ar fi luat si pe mine la concert, sigur as fi avut sanse mai mari sa-l obtin, fiindca domnul George prefera sa dea albumul fetelor. Tati chiar s-a enervat pe tema asta. E chiar culmea si el!

Revin maine cu impresii, fiindca sunt la ora mesei si tre sa ma bag si la somn.

Maia Alexandra Marian (cel mai mic ascultator de Okean)

p.s. Multumesc Stefan!

03.12.2012, Iasi

(II)

Astazi m-am trezit cu Okean. Chiar m-a bine dispus!

Gentuta nu ma prea prinde. E cam mare pentru mine.

In timp ce ascultam piesa Continental, tati si-a amintit de o poza facuta la o coala de hartie in Vama Veche la Amphora anul asta in iulie. Era foarte foarte dimineata, mult dupa concertul Travka din seara precedenta. Era cu matusa Alina (poza de mai jos) si cu domnii George si Misha la un pahar de suc pe plaja.

Suc zice el, dar mami mi-a zis ca nu fusese suc deloc. Probabil ca a uitat tati, dar mami tot a fost foarte suparata pe el. Asa face mami tot timpul cand tati vine de la concert.

Coala din poza avea versurile piesei Continental, cu cateva luni inainte sa fie lansat Okean.

Maia Alexandra Marian (cel mai mic ascultator de Okean)

p.s. Mami! Mami! Poarta-te mai frumos cu tati dupa concerte! Macar dupa concertele Travka!

04.12.2012, Iasi

(III)

Tocmai am plans putin. Tati mi-a luat Okean-ul. Ma cam obisnuisem cu el. Offf!
Nu-mi sta bine plansa, asa ca n-am mai permis postarea de noi poze.

Travka Travka Travka
Ciudat cuvant! Foarte foarte greu de pronuntat!
Tati mi-a promis c-o sa-mi explice ce inseamna. Dar sa mai cresc putin. Macar vreo 17 ani!

Pe mai departe Okean!

Maia Alexandra Marian (cel mai mic ascultator de Okean)

p.s. Tati ar vrea sa duca Okean-ul la concertul din Chisinau si la concertul Okean. Nu ma uitati! Numarul nostru de telefon e in carte.

04.12.2012, Iasi

Daniela

OKEAN a ajuns la mine întâmplător. Prin fratele meu, Ştefan. Trebuia să poposească în altă gară, dar a găsit o haltă intermediară şi a coborât să vadă ce este ochios în ea.

L-am păstrat 3 zile. Dacă tot trecea din om în om şi întregul traseu era pe orizontală, ducând la un ecou în adâncimea fiecăruia, m-am gândit că dimensiunea verticală nu va fi atinsă, aşa că l-am luat într-o călătorie în munţii mei dragi care îmi dau tihnă mai multă decît oricare alt loc. L-am dus pe OKEAN la 2.331 de m, în Vârful ŞERBOTA din munţii FĂGĂRAŞ. Faptul că a ajuns la mine exact înainte de plecarea mea spre înăltoci era o coincidenţă rodnică pe care nu o puteam rata.

OKEAN a urcat cuminte cu noi, a mai scos capul să vadă prăpăstiile din căldările munţilor şi a îndurat cu stoicism friiiiigul de altitudine, a făcut cunoştinţă cu zăpada şi a fost ascultător de vuiet şi de nelinişti mai apropiate de cer.

Când doi călători se întâlnesc, merg împreună o bucată de drum şi apoi se despart. Mi-a şoptit, mi-a urlat, mi-a spus multe adevăruri de-ale lui, aspecte de viaţă, metafore, lucruri în care am rezonat. Ne-am îmbrăţişat căci suntem purtători de umanitate, de frumos şi de neobişnuit. Ne-am asigurat unul pe altul că vom creşte prin călătorii pe toate dimensiunile şi nu vom uita de rădăcini, de copilării, de iubiri şi toate cele agăţate în viaţa unui om.

Îi dau drumul şi îi urez Drum Bun spre alte zări de cer şi de suflet!

Să nu uiţi că îmi eşti tare drag, ochiosule!

DANIELA ABAGERU.

3 decembrie 2012, IAŞI.